Mă strînge pielea. O fi de la cazătură. 8 etaje nu e tocmai puţin. De fapt, nu am putut să cad. Picioarele nu m-au ajutat, capul a apăsat prea tare în jos pe gît, pe genunchi, pe podea. Aşa că am deschis pielea si am eliberat sîngele. El nu are conştiinţă, cap, gît, genunchi, podea. A căzut uşor, picătură cu picătură prin aerul gros, condensat de noapte si vînt. Am căzut cu el, am plutit scurgîndu-mă, prelingîndu-mă, alunecînd prin aer, vîscoasă şi grea de viaţă. Grea cu viaţa. S-a dus. M-am dus. A rămas doar pata lipicioasă de pe încheietură. Mă strînge pielea.